„Eu nu sunt asa de frumoasa ca Angelina Jolie”…„Eu nu am muschii lui Arnold Schwarzenegger”…Aud tot mai des fetitele sau baietii comparandu-se cu vedetele, cu modele si eroii lor. Inca de la varste fragede ei cauta sa atinga perfectiunea fizica, pentru ca traim intr-o societate bolnava, care pune un accent prea mare pe modul cum arati.
Noi, oamenii, ne nastem cu instinctul de a ne compara cu cei din jurul nostru. Acest lucru poate avea si aspecte pozitive; avem nevoie de un anumit nivel de competitie. De exemplu, cand eram in clasa a VIII-a am participat la olimpiada de istorie. Imi placea sa aflu cat mai multe despre domnitori si razboaie si am studiat mai aprofundat deoarece urma sa intru intr-o competitie. Stiam ce urmeaza: lucrarea mea avea sa fie evaluata de profesorii buni din domeniu si vroiam sa castig, sa trec la faza urmatoare. Insa, problema intervine atunci cand comparatia cu cei din jur ne face sa ne simtim inferiori sau superiori. Cand ne gandim „eu nu sunt atat de bun ca ea” sau „asta nici nu se compara cu mine” am depasit o limita. Am auzit de multe ori ca fiecare este frumos in felul sau si, sincer, niciodata nu mi-a placut aceasta exprimare. Cred ca orice persoana are un talent, un dar, ceva de oferit lumii si acest aspect trebuie dezvoltat. Atunci cand ne comparam cu cei din jur uitam de noi insine…suntem prea preocupati de ceilalti…astfel, niciodata nu vom trece la un alt stadiu, niciodata nu vom avansa. Atentia noastra este distrasa de nimicurile care ne inconjoara si uitam lucrurile cu adevarat importante.
Poti fi perfect intr-un domeniu, dar nu vei niciodata bun daca vei lua identitatea altcuiva. De exemplu, fiica unui om de afaceri este invitata sa vorbeasca la un post de televiziune. Raspunsul tatalui i-a uimit pe producatori. El a spus: „Nu, lasati-o in pace. Nu voi lasa ca sistemul sa o inghita si sa inceapa sa se compare cu tatal sau, cu mama sa, ori cu vreo persoana cu care nu va putea niciodata sa se identifice. Vreau sa fie ea insasi.” Daca intelegem cine suntem si care este scopul nostru pe acest pamant, multumirea va rodi in inimile noastre. Nu vom mai plange dupa frumusetea lui Angelina Jolie sau dupa muschii lui Arnold Schwarzenegger.
Comparatiile sunt nesanatoase si ranesc relatiile. Daca un sot lauda placinta cu mere a mamei sale in detrimentul placintei sotiei, ea va fi mereu frustrata si nu va creste niciodata. Trebuie sa facem progrese in calatoria vietii noastre si sa incetam la cautam raspunsul la cei din jur. Daca fiecare om este unic, de ce inceram toata viata sa fim niste copii?
