Iov, un om din tinutul Uz, era vestit pentru credinta sa in Dumnezeu. Avea averi uriase, sapte fii si trei fiice, dar isi pastrase nestirbita smerenia, necunoscand trufia. La o intalnire a lui Dumnezeu cu ingerii, vorbind despre iov, Satana spune ca este placut sa fii temator de Dumnezeu cand acesta iti inlesneste toate: "Lucrul manelor lui ai binecuvantat si vitele lui le-ai inmultit pe parnant. Dar intinde acum mana ta, si loveste toate ce sunt ale lui si sa vedem de nu te va blestema in fata?". Auzindu-i cuvintele rautacioase, Dumnezeu ii ingaduie sa-l incerce pe Iov cu nenorociri, numai "sa nu intinda mana asupra lui". Incercari cumplite se abatura asupra bietului om. Dusmanii ii omorara pazitorii si ii rapira vitele, foc din cer ii prapadi oile si slujitorii, iar furtuna pustiului ii ingropa copiii in ruinele casei. Iov isi plange nefericirea fara sa-si piarda credinta: "Donmul a dat, Domnul a luat, binecuvantat fie numele Domnulu'". Satana spune lui Durnnezeue: insa intinde mana ta acum si loveste oasele lui in carnea lui, si sa vedem de nu te va blestema in fata". Ispititorul primeste ingaduinta sa-l loveasca iarasi pe Iov "numai de viata lui sa-1 pazeasca". Trupul omului se umple de bube, este insultat de nevasta, dar ramane neclintit in credinta sa in Durnnezeu, plangandu-si numai soarta. Trei prieteni stau cu el, incercand sa gaseasca vinovatia. Elihu, un tanar, sustine cu siguranta ca Dumnezeu ii incearca pe supusi, ca sa il intareasca in virtuti. Pentru ea nu si-a pierdut increderea in providenta divina Dumnezeu ii reda indoit bunurile si familia, mai spunandu-i ca limita intelegerii umane nu-i ingaduie sa vada intelepciunea din faptele atotputernice ale Domnului. "Suferintele lui lov" desemneaza o suita impresionanta de probe grele insotite de mari pierderi si dureri a caror cauza pare de neinteles, dar care nu reusesc sa invinga credinta, ideile, convingerile.
