Nu se intampla prea des sa folosim cuvinte care au caracter de injuratura. Socotim injuraturi niste cuvinte sau propozitii care se refera la ceva tabu, de multe ori cu tenta sexuala sau rasista. Prin anii 1600 nimic nu era mai urat si mai tabu decat blasfemia, iar la 1676 John Taylor era adus in fata judecatorilor pentru a se demonstra cat de periculoasa si rea era blasfemia.
Spre ghinionul lui Taylor, in aceeasi zi se discuta si despre o lege care condamna blasfemia si profanarea. S-a incercat un tratament mai neconventional la o clinica pentru a-l determina pe barbat sa renunte la blasfemie, lucrurile nu au mers in directia dorita, asa ca a revenit in fata judecatorilor. Omul a incercat sa explice completului de judecata ce inseamna cuvintele sale, ca nu e vorba de blasfemie, insa reactia judecatorilor a fost nu departe de „Da, da, si marmota invelea ciocolata, da, da”. S-a ajuns si pana acolo incat folosirea unor anumite cuvinte jignitoare putea duce la condamnare la ani buni de inchisoare.
A vorbi impotriva bisericii insemna sa vorbesti impotriva credintei natiunii in totalitatea sa, si asta insemna de fapt blasfemie pe fata. In afara de o amenda buna si sanctiuni cat cuprinde, barbatul a fost obligat sa aiba pe cap o bucata de hartie pe care sa o poarte mereu cu mesajul Pentru cuvinte ce trimiteau la blasfemie, tinzand catre subminare guvernului. Taylor a stat in inchisoare pana cand cineva ii putea sustine depozitia. Nu a fost eliberat niciodata…
