Termenul „harem", pe care zoologii il folosesc pentru a descrie comportamentul zebrelor si gorilelor este, de fapt, imprumutat din araba, unde inseamna „institutie omeneasca". Intr-adevar, multi oameni practica monogamia secventiala. si este de asemenea adevarat ca poligamia (imperecheri simultane si de lunga durata ale unui barbat cu mai multe femei) este legala astazi in unele tari, dupa cum si poliandria (imperecheri simultane si de lunga durata intre o femeie si mai multi barbati) este legala in anumite societati. De fapt, poligamia a fost acceptata in marea majoritate a societatilor umane inainte de aparitia institutiilor statului. Cu toate acestea, chiar si in societatile oficial poligamice, majoritatea barbatilor au o singura sotie la un moment dat si doar cei deosebit de instariti pot sa aiba si sa intretina mai multe neveste in acelasi timp. Marile haremuri la care ne gandim imediat cand se pomeneste cuvantul poligamie, ca acelea recente ale caselor regale din Arabia si India, sunt posibile doar in societatile organizate in jurul unui stat, care au aparut tarziu in evolutia speciei umane si care le-au permis catorva barbati sa adune mari averi. Astfel, generalizarea ramane valabila: in orice moment, cei mai multi adulti din majoritatea societatilor omenesti sunt antrenati intr-o relatie de cuplu de lunga durata, adeseori monogama atat din punct de vedere practic, cat si legal. Si totusi, un alt motiv de iritare din partea catatorului ar fi putut sa-l constituie descrierea pe care am facut-o casatoriei in termenii unui „parteneriat" pentru cresterea in comun a urmasilor directi, iar aceasta pentru ca majoritatea copiilor au parte de mai multa ingrijire parinteasca din partea mamei decat din partea tatalui.
Mamele nemaritate constituie un procent insemnat din populatia adulta in anumite societati moderne, desi s-a dovedit a fi mult mai dificil pentru femeile necasatorite sa-si creasca cu succes copiii in societatile traditionale. Cu toate acestea, generalizarea ramane in continuare valabila: cei mai multi copii se bucura de atentie parinteasca si din partea tatalui, materializata in ingrijire, invatare, protectie si asigurarea hranei, caminului si banilor necesari. Toate aceste caracteristici ale sexualitatii umane — relatiile de lunga durata, ingrijirea parinteasca in comun, sexul in intimitate, ovulatia ascunsa, receptivitatea feminina extinsa, sexul pentru placere si menopauza femeilor — constituie ceea ce noi, oamenii, consideram a fi normalitate sexuala. Suntem excatati, amuzati sau dezgustati sa catim despre obiceiurile sexuale ale elefantilor de mare, ale soarecilor marsupiali ori ale urangutanilor, ale caror stiluri de viata sunt atat de diferite de al nostru. Vietile lor ne par cel putin ciudate. Dar, in final, aceasta se dovedeste a fi doar o interpretare speciista. Din punctul de vedere al standardelor celorlalte 4 300 de specii de mamifere din lume, ba chiar si din punctul de vedere al celor mai apropiate rude ale noastre, marile maimute (cimpanzeul, bonobo, gorila si urangutanul), noi suntem cei ciudati. Cu toate acestea, sunt in continuare mai rau decat zoocentric. Alunec in capcana si mai ingusta a mamiferocentrismului.
Devenim oare mai normali daca suntem judecati din punctul de vedere al standardelor nemamiferelor? Alte animale prezinta intr-adevar o mai mare varietate de sisteme sociale si sexuale decat mamiferele. In timp ce cei mai tineri dintre reprezentantii speciilor de mamifere primesc ingrijiri materne dar nu si paterne, contrariul este valabil pentru anumite specii de pasari, broaste si pesti, in cazul carora tatal este singurul care se ocupa de urmasi.
