Exista o multitudine de modalitati prin care un orb poate percepe si vizualiza lumea. Potrivit lui Paul Gabias, care a devenit orb imediat dupa nastere, nu avea nicio problema sa vada imprejurimile in minte. De la inaltime la adancime, la textura, totul era cat se poate de real pentru el. Cu o singura exceptie. Imaginile mentale nu aveau nicio culoare. Nici albul si negrul nu exista pentru el. Psiholog la universitatea British Columbia, Gabias a studiat cum anume un orb poate crea harti mentale ale imprejurimilor asemanator unei persoane normale. Se pare ca e vorba despre niste cai neuronale care sunt implicate in creionarea acestor harti mentale, similare atat in cazul celor cu vedere buna, cat si in cazul celor fara vedere.
Alfabetul Braille ii ajuta pe orbi sa preia informatia si sa o transmita direct in cortexul vizual, fiind procesata exact ca orice stimul vizual. Acelasi adevar se aplica si celor care folosesc ecolocatia pentru a se deplasa in siguranta chiar si neinsotiti. Informatiile ajung si trec prin cortexul vizual. Cei care se folosesc de sunetele produse cu ajutorul limbii pentru a putea sa identifice obstacolele din calea lor primesc suficiente informatii pentru a descrie perfect elementele din jurul lor. Altii au raspunsuri vizuale. Un jurnalist al BBC, Damon Rose, a ramas orb in copilarie si acum a recunoscut ca incepe sa-i lipseasca intunericul. El vede o cantitate uriasa de lumina care nu mai dispare, indiferent de ora din zi sau de ceea ce face.
Fondul pe care-l percepe este maro, apar forme geometrice colorate, nori, fel de fel de curburi. La prima vedere, artificiile virtuale pe care le vede zi de zi ii ofera o sansa sa mai vada. Doar aparent. Creierul sau creeaza imagini pentru el pentru ca nu exista nici un input vizual.
