Florence Wolfson. Pe cand implinea 14 ani, in august 1929, Florence Wolfson a primit cadou un jurnal. Pentru urmatorii cinci ani ea si-a notat cate ceva zilnic in jurnalul sau, pana cand acesta a fost lasat pentru alte lucruri mai importante. In 2003, vechiul sau apartament a fost curatat si asa s-a descoperit acest jurnal, printre rochii si obiecte din trecut. Jurnalul fusese salvat de un inginer contructor, care l-a dat apoi unui scriitor, pentru a ajunge mai apoi la un avocat. Au incercat cu totii sa dea de fata blonda din pozele din jurnal.
Au gasit-o pana la urma, avea 90 de ani si i-au inmanat jurnalul. Printre paginile jurnalului sau se putea intrevedea foarte clar viata de la inceput de secol, cand lumea incepea sa progreseze si Primul Razboi Mondial isi arata deja umbrele macabre. Amintirile scrise in jurnal zugraveau perfect ce fel era viata in New York pe atunci. Nascuta din imigranti rusi, ea a crescut intr-o familie in care tatal era doctor si mama era croitoreasa. Micuta se juca tenis si calarea in Central Park, facea multe plimbari prin oras si se intalnea cu baiatul care urma sa-i devina sot. Dar jurnalul ne arata si cat de putin se schimba viata cu adevarat.
Cu toate ca in mare, viata era cam la fel, existau dificultati in mariajul parintilor sai, era obsedata de cum arata si visa sa arate ca modelele de la prezentarile de moda. Ea nu a reusit sa isi faca o cariera in arta sau literatura si a suferit enorm. Vorbeste in jurnal si despre dorinta de a iubi, despre prietenul sau si despre prietene, si despre dorinta de a fi completa. Asadar, lumea se schimba, in toate felurile posibile, dar sufletul ramane acelasi in mare parte.
