Printre monstrii nascuti din perechea de cosmar a mitologiei greecesti Typhon si Echidna, se numara si cainele Cerber. Infatisarea lui cumplita - un trup cu trei capete (o suta sau cincizeci, in unele variante), coada cu serpi vii si coada de taratoare inspaimantau si pe zei. Singurul care l-a acceptat a fost intunecatul Hades. El 1-a pus de straja la portile Infernului ca sa infricoseze orice pamantean care ar fi indraznit sa se apropie de imparatia beznei, lasand numai umbrele celor morti sa intre, dar niciodata sa iasa.
Ghemul de serpi de pe spatele lui Cerber suiera gonindu-i pe cutezatorii eroi de altadata, iar capetele sale pandeau cu ochi hipnotici si guri flamande. Numele lui era invocat de oameni pentru blesteme grele si pentru trimiterea blestemelor asupra dusmanilor. Nimic nu-1 putea indupleca pe Cerber sa slabeasca veghea terorizanta, nu obosea vreodata, era intruchiparea groazei pe doua taramuri.
Numai de doua ori imaginatia oamenilor a facut ca aceasta groaznica alcatuire sa cedeze sau sa fie invinsa: o data, de Heracles, prin forta, a doua oara, prin arta neintrecutului cantaret Orfeu, venit in Infern dupa frumoasa Euridice. Altfel, prezenta lui Cerber seamana cu o condamnare irevocabila, cainele monstru pazind hotarul imaginar dintre viata si moarte. Neinduplecarea si incoruptibilitatea lui Cerber corespunde realitatii constatate de oameni: nerevenirea nimanui din imperiul mortii.
Paza lui Cerber este formula pentru supravegherea cuiva de catre cineva, a carui vigilenta este descurajanta, implacabila, imposibil de evitat.
