Prin natura meseriei de parinte imi petrec mult timp pe la camerele de
garda ale spitalelor, din simplul motiv ca in week-enduri si in toiul
noptii nici medicul de familie si nici vreun cabinet pediatric decent nu
este dechis. Si atunci, nu am alta alternativa - in caz ca se
imbolnaveste vreun copil - decat sa schem Salvarea (poveste grea!) sau
sa imi arunc copilul in masina si sa o tai catre primul spital de
pediatrie. Iar acesta este Marie Curie.
Din pacate este prima optiune
atat pentru mine cat si pentru restul populatiei din Bucuresti, caci nu
par sa fi auzit foarte multi de Grigore Alexandrescu, de vreme ce sala
de asteptare de la Marie Curie e vesnic plina. Pare ca toti parintii
ingrijorati in miez de noapte spera sa-si gaseasca raspunsurile la
intrebari si linistea ca a lor odrasla e bine, numai dupa ce stau de
vorba cu medicii de la Budimex. Ce nu inteleg este de ce toata lumea
revine, cand rareori ai sansa de a ajunge chiar in cabinetul unui medic,
iar in restul timpului ai de-a face cu rezidenti si atat. Nu inteleg
nici de ce revin si eu mereu aici, de vreme ce niciodata nu imi inspira
incredere indicatile, supozitiile si mai ales tratamentele recomandate
de ei. Nu am nimic cu rezidentii, sunt foarte de acord ca o generatie
noua de medici va lua curand locul celei care are acum 45-50-60 de ani,
si ca acestia sunt cei pe care va trebui sa ii creditam cu incredere,
insa nu ii vreau la camera de garda. Pentru ca daca ajung la camera de
garda inseamna ca am o urgenta, ca nu imi pot ajuta copilul singura si
ca am nevoie urgent de ajutor de specialitate. Pe cand de la ei nu pot
primi asta, de la ei nu pot primi decat presupuneri, semne de intrebare
si o reteta scrisa fata-verso, din care nu lipsesc niciodata
antibioticele (si o sa revin pe tema asta) si gastro-protectoarele
aferente, si mereu alte siropuri, mereu alte anti-termice, si mereu
trimitere la vreo hemograma, asa de control, sa elimine ei cate ceva din
start… Nu inteleg acest exces de zel, si nu inteleg sa dau copilului
antibiotic cu una cu doua, fara ca macar sa mi se spuna pentru ce…
Nu
imi dau seama daca asta ii face sa se simta mai medici sau daca ei chiar
sunt convinsi ca rezolva problemele copiilor in felul asta…
