Suntem incantati la exterior de vivacitatea cu care chipul nostru poate transa situatiile. Apoi, ajungem in intimitatea caminul care ne ofera linistea si prilejul de a ne odihni, de a medita si de a uita odata cu caderea noptii de lucrurile lumesti si zilnice. O lenjerie de pat „cosy” si o cana de ceai sunt aliatii nostri pentru intampinarea confortului si alinarea constiintei.
Sentimentul moralitatii asupra a ceea ce intreprindem este vocea lui Dumnezeu in om si este cea care ne face cunoscatori de sine delimitand binele de rau. Ma intreb daca exista o limita a cunoasterii iar constiinta sa fie una dintre ele. Eu zic ca nu iar parerea mea se extinde la faptul ca si animalele au constiinta. Constiinta nu trebuie atribuita neaparat ratiunii si desi nu exista o certitudine asupra faptului ca animalele detin sau nu constiinta, experienta omului se raporteaza asupra sinelui, dezvoltarii spiritualitatii, meditatiei pe cand cea a unui animal se opreste in anumite bariere. Astfel, as putea concluziona in felul urmator: pentru oameni constiinta nu reprezinta o limita a cunoasterii, pentru animale este pentru moment iar timpul ne va dovedi daca va putea fi depasita.
Dincolo de faptul ca acestea nu stau precum noi intr-o lenjerie de pat, nu sunt dezvoltate spiritual, nu sunt capabile sa intreprinda anumite lucruri, durerea, foamea, suferinta o simt in egala masura. Animalele nu au o evolutie spirituala atat de ridicata, copilul insa a fost invatat de parinti ce inseamna a fi o fiinta spirituala. Poate daca am vorbi cu totii acelasi grai, ar fi capabile si animalele sa isi constientizeze sinele si sa se dezvolte.
La inceput omul era un salbatic ce nu traia in lenjerie de pat satinata. Cunoasterea ce a dobandit-o de-a lungul atator milenii l-a facut sa devina ceea ce astazi este. Poate a fost si pentru el doar o „strafulgerare” a divinitatii.
Sentimentul moralitatii asupra a ceea ce intreprindem este vocea lui Dumnezeu in om si este cea care ne face cunoscatori de sine delimitand binele de rau. Ma intreb daca exista o limita a cunoasterii iar constiinta sa fie una dintre ele. Eu zic ca nu iar parerea mea se extinde la faptul ca si animalele au constiinta. Constiinta nu trebuie atribuita neaparat ratiunii si desi nu exista o certitudine asupra faptului ca animalele detin sau nu constiinta, experienta omului se raporteaza asupra sinelui, dezvoltarii spiritualitatii, meditatiei pe cand cea a unui animal se opreste in anumite bariere. Astfel, as putea concluziona in felul urmator: pentru oameni constiinta nu reprezinta o limita a cunoasterii, pentru animale este pentru moment iar timpul ne va dovedi daca va putea fi depasita.
Dincolo de faptul ca acestea nu stau precum noi intr-o lenjerie de pat, nu sunt dezvoltate spiritual, nu sunt capabile sa intreprinda anumite lucruri, durerea, foamea, suferinta o simt in egala masura. Animalele nu au o evolutie spirituala atat de ridicata, copilul insa a fost invatat de parinti ce inseamna a fi o fiinta spirituala. Poate daca am vorbi cu totii acelasi grai, ar fi capabile si animalele sa isi constientizeze sinele si sa se dezvolte.
La inceput omul era un salbatic ce nu traia in lenjerie de pat satinata. Cunoasterea ce a dobandit-o de-a lungul atator milenii l-a facut sa devina ceea ce astazi este. Poate a fost si pentru el doar o „strafulgerare” a divinitatii.
