Asta-i ştire de ultimă oră: Stăteam în casă, liniştită, mai răsfoiam un curs, mai citeam un blog, mai comentam chestii. Când deodată, sună. Telefonul. Conversaţia urmează:
Aloo? ce faci pisi?
Pisi-i sor’ta. cu cine vorbesc?
Mpăi, sunt eu, Gică, de la trei. am venit de la birt şi mă gandii să-şi fac o vizită. zii repede dacă e duşmanu’ acas’.
Mă Gică, vezi că tastaşi greşit.
Hai serios? Nu-i Licuţa?
Nu mămică, nu-i. Şi ai grijă data viitoare pe ce cărări vii de la birt.
Ton. Putea să-mi spună măcar un mulţumesc, nu?
Adică nene, mie mi se întâmplă des să nimerească lumea din greşeală numărul meu de telefon… O fi pentru că e simplu de reţinut, adică nu are zece cifre distincte, sau am eu ghinion?
