Prezentare carte “Războiul spionilor”

Înainte de a începe să citim această captivantă carte, să încercăm să răspundem – succinct – unei întrebări: Ce este spionajul? Spionajul este arta neagră a relațiilor internaționale. Vreme de șapte milenii, spionajul a fost clasat printre artele negre ale istoriei, strict segregat de afacerile politice.

Abia începând cu Franța veacului 17, cardinalii Richelieu și Mazarin – fiecare din ei ocupând fotoliul de prim-ministru, vreme de 18 ani – introduc oficial spionajul în alcovul politicii. Mazarin lansând chiar o faimoasă aserțiune care face și astăzi carieră: ,,Serviciul de spionaj este felinarul de noapte care luminează sumbrele cărări ale politicului”. Un alt posibil răspuns, la întrebarea de mai sus ar fi: spionajul este – după prostituție – cea mai veche meserie a oamenilor. Și totuși, despre spionaj se vorbește, la scenă deschisă, foarte rar și foarte puțin. Ca și despre prostituție. Puținiistorici au curajul să vorbească lejer despre rolul prostituției, despre influența covârșitoare a curtezanelor – un eufemism, pentru practicantele acestei ancestrale meserii – asupra marilor întâmplări din istoria lumii. De asemenea, în mod tradițional, istoriografia oficială ignoră partitura executată de spionaj, în concertul evenimentelor mondiale. De ce atâta mister? E bine? E rău? Nu e nici bine nici rău. Ci este necesar. Absolut necesar! Pentru că spionajul operează asupra unui teribil material: informația! Un material, deopotrivă, exploziv și gingaș. Un material mai prețios decât aurul.

Francis Bacon spunea cândva că ,,informația înseamnă putere”. Cine vînează mai multe informații, dispune de mai multă putere. Și cum ar mai putea vâna pisica șoareci, dacă i-am pune clopoței? De aceea este necesar misterul. Lumea spionajului e unică, pentru că nu mai există un alt domeniu al îndeletnicirilor umane care să se consume exclusiv în umbră, în tăcere, într-un deplin anonimat.

Sursa: http://pavaza.ro/prezentare-carte/

Probleme bizare care au afectat tari intregi

Criza de unt din Norvegia. Criza untului din Norvegia din 2011 a fost o combinatie nefericita de provizii reduse si o cerere in crestere. Ploile torentiale de vara au fost urmate de o crestere cu 20% a cererii in octombrie si cu 30% in luna ce a urmat. Spre sfarsitul lui Decembrie, pachetul de unt ajunsese sa coste 50 de dolari. Cei care aveau rezerve de unt erau in avantaj si au inceput sa-l vand online cu pana la 100 de dolari pe 450 de grame. Peste granita, suedezii au vandut unt in cantitati uriase, aproape tot ducandu-se la norvegienii aflati in vizita. Niste norvegieni chiar au fost prinsi in timp ce voiau sa treaca granita ilegal cu 250 de kilograme de unt. In total, retailerii au pierdut 7 milioane de dolari.

Panica hartiei igienice din 1973. In decembrie 1973, Johnny Carson a vorbit americanilor despre pericolul de a ramane fara hartie igienica. Disperati, americanii au dat iama la raftul cu hartie igienica si au cumparat cat de multa au putut-unii comercianti au profitat si au marit preturile. A doua zi, Carson a revenit si a spus ca totul fusese o farsa. Dar asta nu a fost singura criza a hartiei igienice din 1973. Peste oceanul Pacific, japonezii incepeau sa se teama de razboiul arabo-izraelian. Japonezii se bazau pe petrolul din Orientul Mijlociu, iar un ministru a iesit la un post public de televiziune si a cerut oamenilor sa fie cumpatati in consumul de hartie. A doua zi, mii de oameni au golit tot ce inseamna raft cu hartie igienica. Desi autoritatile i-au asigurat ca este destula hartie igienica pentru toata lumea, oamenii s-au panicat si mai tare si au cumparat si mai multa hartie igienica. Cand criza nu a mai existat, oamenii aveau deja sute de role de hartie igienica prin casa, prin pod, pe oriunde au putut-o ascunde.

Lipsa carnii in America. Odata cu cresterea populatiei si scaderea numarului de animale, criza carnii a lovit America anilor 1910 cum nu se poate mai rau. Asa ca a fost pus la punct un plan pentru rezolvarea problemei carnii. Doi oameni s-au gandit sa creeze o ferma de hipopotami in Louisiana care sa ofere suficienta carne pentru a hrani toata America.

Dar si Louisiana avea problemele ei. Niste zambile care fusesera aduse din Japonia cu ocazia unei expozitii de bumbac infundasera caile navigabile, asa ca hipopotamii erau o idee buna pentru ca puteau manca florile. Cu toate astea, carnea de vita parea sa fie o solutie mult mai buna. Au marit terenul pentru cresterea cirezilor de vite si au avut grija sa fie sacrificate mai putine animale. Mancatul carnii de hipopotam a fost vazut ca o idee buna in 1960 si ar fi putut salva Africa de Nord de la infometare.